SĂ NU MĂ ZIDEŞTI, TOAMNĂ
Să nu mă zideşti, toamnă,
în ale mele gânduri,
mai am iubirea-n mine,
ce curge râuri, râuri.
Să nu-mi dai giuvaeruri,
nu le voi purta la gât,
oricum apune vremea,
chiar de-aş plăti oricât.
Adie-mă tu, toamnă,
din crângul încă verde,
dă-mi căldura ce-o mai ai
şi care-ncet se pierde.
Fă-mi buzele un sărut
pe gura-ţi aromată,
când lacrima-mi va curge,
uscându-se îndată.
Să nu mă zideşti, toamnă,
în ale mele gânduri,
cu-al sorţii glas voi plânge,
în lacrimi rânduri, rânduri.
Să nu mă zideşti…
Toamnă…
*Flori Gomboş*SĂ NU MĂ ZIDEŞTI, TOAMNĂ
Să nu mă zideşti, toamnă,
în ale mele gânduri,
mai am iubirea-n mine,
ce curge râuri, râuri.
Să nu-mi dai giuvaeruri,
nu le voi purta la gât,
oricum apune vremea,
chiar de-aş plăti oricât.
Adie-mă tu, toamnă,
din crângul încă verde,
dă-mi căldura ce-o mai ai
şi care-ncet se pierde.
Fă-mi buzele un sărut
pe gura-ţi aromată,
când lacrima-mi va curge,
uscându-se îndată.
Să nu mă zideşti, toamnă,
în ale mele gânduri,
cu-al sorţii glas voi plânge,
în lacrimi rânduri, rânduri.
Să nu mă zideşti…
Toamnă…
*Flori Gomboş*