Un tramvai printre cuburile albe

se întâmplă oblic sau transparent
fulgii hazardului printre semne și praguri
se întâmplă mirat sau indecis
decoruri reciclate de mecanica ratării
un vid ca un hohot crepuscular
încâlcind palmele lumii
dar dincolo de acest zero suav
dintr-un joc de cuburi albe
cumva ambra lentă din gândurile copacilor
străzi franjurând sticla amară dintre frunze
cumva umbre de miere în ungherele serii
un acordeon și două mere descântate
pe trepte de lună prăfoasă
cumva același cerșetor de iluzii sau alt ecran
din respirația entropică a tastelor
când aur de tufănele peste cuvintele uitate
în haosul melancolic din alt veac
când solzi din cernelurile oglinzii
scriu ninsoarea de pești metafizici
când dincolo de nimicul obosit din cuburi
se-ascunde o virgulă
silabisindu-ne zecimale
infime toamne din aceeași păpădie
restul docil la împărțirea cu moartea

*
nu uitați
în prima noapte de toamnă
inima e un copil în tramvaiul cu fluturi

Busole și noduri

conjug oblic incertitudini
despre minusul inocent dintr-un atom
când renunțări bifează pătratul cu greieri
alunec subțire peste treptele întâmplării
cineva numără furnici și dezastre
mugurii din zori ca o memorie a literei
un citat pentru eratele sărbătorii
pe-o cratimă atlasul cu respirația pietrelor
un alfabet în cercuri concentrice
pentru scrisorile învinșilor
o pasăre ca un unghi împăcat cu infinitul
un aer ciobit repetă ninsorile ierbii
din visul unui copac adun fluturi
și trec prin aurul geometric al eșecului pur
busole macină sincopat virgula
în tăcerea poliedrică din cărăbuși
mereu un surâs cartografiat de tastele norilor
o depărtare în algortimul cu vectori și zăpezi
în colivia din zarzăr ora ticăie albul rotund
o lume ca o dungă pe trecerea nopții
o noapte ca o inimă în sala cu obiecte pierdute
în noduri de păiajen un poem
despre acea intraductibilă povară
să fii locuit de primăvara unui înger

Rătăcind prin iedera de îngeri

pentru această întrebare ovală
se-ntâmplă silabe de galben sticlos
ieri am împachetat tăcerea din greieri
un gest fluid de aramă târzie
azi număr muchiile șui ale rutinei
când o lentoare-n ascunzișuri de fum
ca și cum tu ai povesti mâini pline de fluturi
un tic-tac de aur obosit la litera trei plus alte virgule
ca și când eu într-un grafic decolorat de uitare
cifră încâlcită-n coridoare de scaieți minus câteva taste
prin praful lăptos de ziduri și ecrane
decorul cu gratii curbate de glonțul roz
când atomi și iepuri din frigul entropic
pentru această întrebare care tace
o geometrie a iluziilor reciclate
ca o pleoapă din neaua de frunze pe dealul incolor
și dincolo de textul mansardei
de raftul cu mere sonore și bufnițe visătoare
și dincoace de petele zdrențuind hărți și ferestre
o lume din fracția de malahit a țărmului hoinar
pentru această întrebare
se-ntâmplă toamne
în iedera de îngeri
*
în zigzag de poeme
ca și cum tu ca și când eu
corăbii eșuate în toamna dintre litere