Uitare

fâșii din inerția verdelui

leagănă oval incertitudinea unui sărut,

lentile sonore înnoadă oblic

orașul de sternul insomniei,

cineva alunecă-n golul

dintre virgulele utopiei

și sfărâmă bannerul cu vise,

în culisele textului un personaj

repetă oboseala unei lămpi

agățate de fluturi,

străzi aplaudă replici improvizate

de înserarea geometrică a buzelor

peisajul deghizat dintre cuvinte

respiră lacom galopul din arena cu metafore

în loja cu dialoguri incolore

copacii recuperează memoria zeilor,

fără majuscule sau tocuri de aer

pe sfoara nopții neparolate

inima un acrobat în monologul verii

Sincopele unei absențe

trupul între paranteze de fluturi

suspinul oglinzii

sincope geometrice

Ulisse prin zăpezile minotaurului

în mansarda poemului toamna unui înger

pe deal litere din ovalul subțire

hățișul amurgului

în zigzagul verii șoapte din visul unui cărăbuș

mirarea copiată la indigo pe mâna infinitului

un gest furișat printre gratiile Ariadnei

horoscop în spirală de melc

albul ticăind frunzele inimii

pasăre de nu-mă-uita

Vitrina cu romanițe și pălării

ezitare tonul alb al gestului

ca o prelungire-n textura grădinii

un dincolo tocit de aurul târziu

dintr-un sărut de vară

respirația promisiunii frison asimetric

alunecă subțire peste umerii întâmplării

în miercurea cu virgule și margarete

năluci și cești cu monologuri expirate

iederă rugina vocalei dintre gratii de lună

odaia agață așteptări de cratima dintre inimi

pe rafturi pe gânduri în palma neghicită

ninsoarea teilor bolnavi de-atâta uitare

mereu un nimic dințat în colajul lumii

declină ninsori metaforice peste ridul întrebării

undeva sau oricând

misterul pietrelor șchioape

albastrul oval dintr-o silabă de înger

în cuierul cu romanițe și pălării

iluzii curbate în romburi și libelule

hohot verde de biți pe ecranul magicianului

decupez tastele lumii și le lipesc

pe buze pe clavicula cerului

pe copacii cu șorțuri de sfinx

în vitrina cu aripi de împrumut

un decor peticit cu lacrima iertării

*

cumva sau mereu

un copil inventează alt alfabet

pentru tatuajele verii

Duminica din ferestre

cumva o dezordine franjurată

mâna repetă grimasele umbrei

un gest alunecă virgulă

peste algoritmul lumilor aproximate

pe umărul fiecăruia

fluturi și pleoape de păsări

amprente din frisonul iluziei

și dincolo de anarhia atomilor înfrigurați

și dincoace de utopia coridorului cu maci

o scară cu unicorni și logaritmi rebeli

gâze cu un bănuț în frunte

un ceainic între paranteze de curcubeu

pe celălalt mal

un alfabet fără vocale

*

număr detaliile unui peisaj

cu zimți și obstacole concentrice

în anticamera cu balcon

spre mirarea din zori

o scrumieră cu silabe și melci

într-o cutie de chibrituri șoareci și stele

mugurii ca un spațiu al iertării

recuperez duminica din ferestre

ca o iederă-n somn sticlos

fișier curbat de inefabila geometrie

despre emoții cioburi procente

trei pătrate două ceruri iarbă-n cerc

șotron pentru primăvara din vocală

un copac cu două inimi

Erate și păsări incolore

respir zigzagul cu vitralii

dintr-un țărm cu suflete ninse

în unghi de îngeri trepte și semne

un gest ca o axiomă a dimineții trădate

zăpezi din recurența ovalului fără virgule

conjug metafizica dezordinii pure

când salcâmii lipesc etichete onirice

peste umerii surâsului imperfect

mâinile repetă îmbrățișarea eșecului

la tonomatul cu presupuneri concave

și abțibilduri pe pahare de unică uitare

tandrețea ratării duble un bonus

pentru inima ca o fracție pe pragul cu stele

pe tâmplă muguri dintr-o vecernie de cireș

mă-ncâlcește ecranul într-o frază boemă

despre colecționarul de nopți rotunde

despre permutări sonore

cu zei ciobiți și maci desculți

cineva numără iepurii din entropia norilor

un tramvai la intersecția tastelor

cu definiția tangoului în fișierul cu ploi

între zero și unu siluete din incertul vocalei

trec fluturi prin algoritmul primăverilor parolate

scriu tai repet nostalgia pătratului cu inorogi

număr împart integrez singurătăți

dintr-un labirint cu anotimpuri nehașurate

respir aproximez tac

erate cu rănile lumii

*

în barca cu păsări incolore

un copil povestește alt țărm

pentru păpădiile dintr-un înger

Fluturii supraviețuirii

semn golul prelins alb

peste târziul sticlos dintre taste

ecranul rememorează silabe din poalele serii

păpușile norilor incertitudini rimelate-n oglinzi

caisul murmură oval uitarea din păsări

urmele întrebării pe clavicula ficțiunii

respir sineliul expirat dintr-un bilet de adio

decupez tăceri din visul lui Trismegistus

fluturii de la etajul cu ghicitori

șoptesc altă sfoară pe care alerg

cu ochii acoperiți de aprilie

pasul meu de nisip într-o clepsidră spartă

o numărătoare orfană pe cadranul cu biți de rugină

între acolade un înger tatuează infinitul

cu mărul mușcat de iluzia șarpelui închis în melc

mereu un gri fractalic între virgule pe umeri

ca o alunecare pe lama cuțitului din prag

și sfoara un fluture închis într-o dimensiune rebelă

dantelă sfâșiată de zorile fără card de acces

la ultima prognoză despre viitorul cărăbușilor

însingurați în aurul bolnav din ferestre

*

acrobat de-a v-ați ascunselea

pe funia întâmplătoare

reinventez inocența saltului

între lacrimile de cireș și florile de gloanțe

între jobenul destinului și ultimul zar de primăvară

oare înțelege cineva fluturii supraviețuirii?

Spectator într-o notă de subsol

asaltul vorace al depărtărilor răstignite de clipă

scârțâit melancolic din putrezeala blândă a unei uși de vară

și-n rotundul sufocant dintr-un unghi repetitiv

gradații difuze clatină sincopat umbre și-nțelesuri

crini hașurează singurătăți dintr-un anotimp orfan

parfumul textului recuperează memoria claviculei

buze risipesc amurgul din fluturi

pe umărul tău neîmblânzita povară a unui monolog

tastele curg fosforescent prin iarbă

de glezna ta de veghe șarpele nopților sfâșiate

o scufundare în straturi decojite de lună

iluzii din târziul lumii picură mierle

și răni de clopote încenușate

și inima ta croită asimetric

de cratimele îndoielii

într-o notă de subsol

dualitatea sărutului

când îngerii mai înfloresc

Șotroane și tatuaje

un hohot spațiile camuflate

într-o alunecare inegală de sensuri

vară-n echilibru hașurat asimetric

de acrobațiile inimii,

agăț așteptarea de cratima serii

broboadă pusă la uscat

în balconul cu melancolii,

soneria ticăie petice

din verdele lăcustelor zdrențuite-n tapet

mi-aleg rochia surâsului fără glorie

în oglinzi de cireș statuile cerului

odaia țese în chihlimbar de ghilimele

păianjeni pentru plasa cu iluzii

te caut pe buze îngânate de un inorog

ecranul macină hieroglife

din convulsiile emoticoanelor

un gest subțire eșecul cu riduri de vocală

globul  ninsorii picură păpădii și ghicitori,

pe clavicula ursitoarei

vara repetă în tatuaj de îngeri un monolog

despre lumea-n mandale disparate

despre bioritmul nepăsărilor rujate

ierburi bolnave absențe încercănate

când taina-și arde semnele

în nuferi de lună plină

și-n fluturii improvizați pe sticla unui vers

*

cineva strecoară pe sub ușă

linia mâzgălită

de mâini cu suflete de păsări

de zori șoptite în romburi de tei

mirare-n șotronul întrebării

cine aruncă piatra

peste rănile verii?