Silabe din toamna de mâine

e doar întâmplător
conturul sonor de frunze
e doar hazardul geometric
în palme de stele necitite
o-ncremenire rotundă și ninsă
de ierburi scrise-n tandre unghiuri
pentru textul ca o plecare din decor
e doar o născocire de mâini fluide
peste pasărea deșirând galben de literă
din când în când gestul uitării
apoi același vid ca o rimă ovală
o mâzgăleală în șotronul de greieri
pe sub ferestre închise-n ora mirată
prin aurul tremurat de clopotele cerului
o simetrie în ghicitoarea din romb
corăbii rătăcind spirale-n nori și melci
când dantelă-n scaieții așteptării
când lumea o pată din cerneluri virtuale
pe praguri de fum silaba ceasornicarului
aramă-n răsura arzând oblic minutul
e doar stacojiu de lună-n iguane
surâs de măr în buzunarul serii
ți-amintești aleea cu trepte de nesomn
e doar un poem
sau un număr spre niciunde
*
cineva hașurează monologul
cu surâsul unui copil
ți-amintești toamna de mâine?